Despre ani, dorinte si nevoi

wish-pebbles-3Pe nesimtite, trec anii si ma transform dintr-un pui de om in adult in toata regula. Si ce se intampla cand devii adult? De obicei, devii mai responsabil, sau, ma rog, asa ar fi normal sa se intample.

Si daca devii mai responsabil, incepi sa privesti viata din mai multe unghiuri, si sa gandesti in avans si sa-ti faci planuri, si incepi sa stii cam pe unde ar trebui sa fie urmatorul tau pas.

Dar cel mai tare mi se pare faptul ca incepi sa nu mai vrei nimicuri.

Acum cateva zile am fost luata de manuta si dusa in magazine de oameni dragi, si am constatat ca nimic din lucrurile astea stupid de materiale nu ma mai fermecau.

Nu mai vreau o mie de gentute, pentru ca am deja 999, si nici esarfe, si nici manusi, si nici ceasuri. Am deja tot felul de prostioare din sfera asta.

Nevoile mele materiale sunt un pic mai ridicate, e adevarat, cum ii sta bine unui om mare, dar nici nu simt nevoia sa le implinesc pe spinarea altora.

Nevoile si dorintele mele sufletesti sunt, insa, nesfarsite.

Vreau linistea pe care am gasit-o, si zambetele cu care deja m-am obisnuit.
Vreau fericirea care e din ce in ce mai multa, si prietenia pe care v-o dau voua.
Vreau iubirea pe care o daruiesc in fiecare clipa si care se poate implini doar cu si mai multa iubire.

Si, peste toate astea, vreau sa fiu eu, sa stiu ca pot, sa stiu ce pot, sa stiu ce vreau, sa simt tot, sa nu-mi fie frica, sa fiu curioasa, sa fiu tot.

Lasă un răspuns