Ai mei n-au votat nicicand cu rosii!

Pe internet multa lume se lauda ca „ai lor”, adica batranii care ne-au crescut, n-au mai votat cu securistii din ’92. Si e o mandrie din asta calculata, de intelectual rasat, si simti un zambet dincolo de literele insirate ordonat pe monitorul tau, ca si cum toata existenta lor ar fi validata de simplul fapt ca „ai lor” n-au votat cu rosii. Unii n-au votat niciodata – legende urbane, bre, ce e aia „rosu”?

Si-atunci cum va explicati hartile colorate in rosu? Cum va explicati faptul ca Romania e in proportie de 40% rosie, fara niciun drept de apel?

Cine mama ma-sii a votat cu PSD-ul, daca eu nu, tu nu, ai mei nu, ai tai nu, ai nimanui nu?!

Si intrebarea asta naste monstri, ca si constiinta odihnita a bravului ostean rosu. Pentru ca apoi apar tot felul de legende si povesti de adormit cosmopolitii, cu batranii dupa care plangem pe Facebook – bunicile care ne aduceau lapte proaspat de la vaca, aceleasi bunici care aduc acum lapte proaspat in galeti rosii. Cu batranei care ne povesteau tot felul de aventuri semi-haiducesti cu tenta de mit, aceeasi batranei care acum nu stiu sa tina nici pixul, si nici stampila prea bine in mana, si care regrete niste vremuri in care nu puteai sa lupti contra sistemului, pentru ca sistemul erai chiar tu.

Toate aburelile cu guma Turbo si ciocolata nu-stiu-care si desenele cu Pif et Hercule – toti le regreta si apoi le asociaza cu niste batrani care si-au crescut copiii in frig si mizerie, si apoi le justifica optiunile socialiste, si mai apoi le sterg cu buretele.

Suntem prea invatati sa ne ascundem si sa nu ne asumam ce suntem. Pentru ca noi, dupa 2 ani de capitala, suntem bucuresteni. Noi, dupa 2 ani de stat in Londra, suntem „engleji”. Ai nostri ne-au dat de toate si n-au votat nicicand cu rosii, si de aia am fugit de-acasa la 18 ani, fara sa stim ce vrem, si de aia am fugit din tara la 25 ani, fara sa stim unde.

Pentru ca nimeni, niciodata, n-a votat cu rosii. Nici ai mei si nici ai tai. Poate ai lor…

Lasă un răspuns