Despre politica

Nu vreau sa-mi fac un obicei din a scrie cu si despre politica, dar vine o vreme cand nu mai conteaza ce gandesti si cu ce culoare te aliezi, si asta e una din vremile astea. In principiu, am votat tot timpul, cu mici exceptii, dar chiar si atunci m-am dus sa ma lupt cu stampila in mana, in al doispelea ceas.

Asa si ieri. Fac parte din generatia care-ti da like, dar nu si votul, si nu vreau sa fac parte din generatia asta. Vreau sa fac parte din generatia care incearca macar sa aleaga ceva, sau sa arate ca nu primeste ce vrea si ce are nevoie, si asta o fac ducandu-ma la vot.

Clasa politica este si va fi mereu o scarba, indiferent de culoarea si orientarea lor, si e pacat ca suntem atat de indobitociti cu replica „toti o apa si-un pamant”. Pai sa nu mai fie! Sa-i reclamam si sa le stirbim autoritatea. Sa nu mai lasam sticlele de ulei sa voteze pentru noi, si nici turistii care incap intr-un autocar fara numere.

Avem nevoie de o schimbare, dar niciodata n-o pornim de la noi. Avem nevoie de un aer nou, dar niciodata nu deschidem si narile, si gura in acelasi timp. Ne astupam urechile si inchidem ochii, si avem pretentii ca suntem de dreapta. Sau de stanga. Sau de mijloc. Sau minoritari. Si venim mereu cu scuze. Ala n-are nicio sansa, aia e o curva, ala e betiv, ala se balbaie, ala e plagiator.

Asa, si?! Pe ei ii doare ca tu crezi asta? Ii doare undeva. Tu oricum stai acasa, pe canapea, si votezi cu telecomanda, eventual mai dai un like pe Facebook si attend la vreun protest virtual, si nu-ti asumi niciun viitor.

Eu gandesc in poezii idealiste, si poate asta e pacatul meu. Inca mai sper intr-o clasa politica de dreapta, cu suficient tupeu ca sa vina cu reforme peste reforme si sa ne scoata din rahat. Dar si daca n-o sa vina acum, NU POT sa stau degeaba. Nu pot sa-i las pe unii care nu au jena sa ne inchida aici, sa ne taie avantul ca acum 25 de ani, sa ne umileasca la noi acasa, pe intuneric si frig, sa fim in bezna sufleteasca din nou.

Nu pot sa fac asta, pentru ca in ’92 i-am spus mamei ca, daca voteaza cu Iliescu, nu mai vorbesc cu ea. Si m-am tinut de cuvant. Nu pot sa fac asta, pentru ca de mica m-am tot uitat la Tribuna Partidelor Parlamentare. Nu pot sa fac asta, pentru ca inca mai sper in liberali. Nu pot sa fac asta, pentru ca nu vreau sa nu am libertate.

Nu pot sa NU fac asta, pentru ca vreau sa am libertatea sa nu pot. Si daca nu o fac acum, probabil ca libertatea asta, si-asa pur teoretica, va fi o specie pe cale de disparitie, iar noi vom ingheta intr-o tara rosie ca sangele. Si oricat mi-ar placea mie rosul, nu ma prinde culoarea asta politica.

Lasă un răspuns