Despre maine

A venit septembrie si imi dau seama ca inca nu am plictisit pe nimeni cu tanguielile mele energice despre toamna si frig, cafea si carti, paturi puse in cap si fosnet de frunze uscate.

As vrea sa am in fiecare zi cate un subiect uman despre care sa va spun, dar sunt atat de preocupata sa dezbat subiecte de interes mondial, incat uit sa va mai spun trivialitati.

Sunt imersata in muzica, in mancare, in suflet de toamna rece, in gandurile cu si despre pantofi cu toc, in rochiile purtate cu ciorapi grosi si in esarfele cu care ma invelesc acum cu generozitate.

Imi plac, insa, zilele in care sper mai mult, si noptile in care visez mai mult. Imi place sa n-am motiv sa fac vreo una din astea doua, si totusi sa le fac. Imi place sa mananc inghetata, imi place sa ma dau cu mov pe varfuri si sa suspin dupa latratul lui 5.

Imi place sa ma uit pe pozele vechi, atatea cate le mai am, cautand zambetele mele vechi, si realizez ca nu mai stiu sa zambesc. Ce am invatat, insa, e sa ma feresc, sa ma sperii la orice zgomot, sa tresar la orice msicare de vant, si sa simt senzatia aia de voma pe care mi-o da frica.

Si cu toate astea, si in ciuda lor, vreau doar sa merg mai departe. Si pasul meu e mare, si pasul meu e repede, si tot nu pot sa fug de anxietatea care ma cuprinde in secunda in care ma cuprinde teroarea. Bine ca e din ce in ce mai rar asta…

As vrea sa dispar fara sa pierd lupta asta, si as vrea sa fiu la fel de puternica precum muzica pe care o ascult. As vrea sa renasc, dar daca as renaste n-as mai fi ce sunt acum si n-as mai aprecia ce mi se ofera. Asa ca nu mai vreau sa renasc. Si nici sa dispar. Doar vreau sa cresc.

Dar toamna nu e anotimp de crescut, e doar de schimbat haine. De pus straturi pe deasupra. Asa ca ma adaptez, si-mi pun straturi pe deasupra, si pot doar sa sper ca va veni o zi in care nu ma voi mai trezi noaptea plangand, imbracata in cosmaruri, si pot doar sa sper ca ziua aia va fi maine.

I’ll be your sun and your moon tonight
I can be whatever you like
I was alone but I’m ready to feel
I wanna show you my feelings are real, yeah

All this time I’ve been living it up
And every night I’d be falling in love
But I’m finally seeing the light
Falling in love with you every night
Yeah

But if I ever let you down
If I ever let you down
Forgive me, forgive me now
Would it kill you to forgive me now?
But if I ever let you down
If I ever let you down
Forgive me, forgive me now
Would it kill you to forgive me?
This is a new love
This is a new love
This is a new love
Would it kill you to forgive me?

What the f*ck, I got nothing to lose
I’m a slave to the way that you move
I’m an addict for all that you do
You’re the only drug I wanna do yeah

I can tell that you’re needing my love
And all I want is to give it to you
And don’t give up on the moment tonight
You’ll regret it the rest of your life

But if I ever let you down
If I ever let you down
Forgive me, forgive me now
Would it kill you to forgive me now?
But if I ever let you down
If I ever let you down
Forgive me, forgive me now
Would it kill you to forgive me?
This is a new love
This is a new love
This is a new love
Would it kill you to forgive me?

I still don’t get it
Cause if you don’t know it yet
You’ll know that I’m not your enemy, your enemy yeah
Cause I know I lie
And it wouldn’t kill you child
Won’t go until you’ve forgiven me, forgiven me
Till you forgiven me, forgiven me, forgiven me

But if I ever let you down
If I ever let you down
Forgive me, forgive me now
Would it kill you to forgive me now?
But if I ever let you down
If I ever let you down
Forgive me, forgive me now
Would it kill you to forgive me?
This is a new love
This is a new love
This is a new love
Would it kill you to forgive me?

2 thoughts on “Despre maine

  1. Ar trebui sa scrii o carte, genul asta de articol are in el ‘scris’ ft apreciat pt tinerii sec XXI. In caz ca nu lucrezi deja la una ;)

Lasă un răspuns