Despre educatie financiara

Ca_copil, am urat intotdeauna banii, sau mai bine zis, ceea ce devii din cauza lor. Probabil ca si backgroundul meu e de vina (familie monoparentala & stuff), dar intotdeauna am dispretuit (cred ca asta e cuvantul potrivit) oamenii care se schimba din cauza banului.

Ca idee, banul nu are nimic rau in el, te-ajuta doar sa duci o viata mai confortabila. Doar ca omul se transforma sub influenta lui, asa cum se transforma si din iubire, dezamagire, si alte experiente.

Trebuie sa recunosc, fara rusine de data asta, ca in facultate (si dupa) cel mai mult mi-a lipsit educatia financiara. Daca in tranzitia anilor ’90 singura educatie financiara de care am avut parte, suficienta de altfel, se referea, practic, la suportarea restrictiilor cu stoicism, in facultate, cand am inceput sa misc ceva pe frontul banilor, lucrul asta s-a dus naibii.

In copilarie stiam cam care e nivelul financiar al familiei mele, si oricum nu aveam „bani de buzunar”, poate doar de-un suc, o eugenie, o carte. Bani pe care ii strangeam, in principiu, ca sa cumpar cadouri. Irelevant.

In facultate, insa, aveam bani de la mama, de la bunica, uneori si de la tata, iar diversele joburi mai mult sau mai putin part time contribuiau si ele la stabilitatea mea financiara. Care stabilitate s-a dus dracului, pentru ca traiam cu impresia ca am mai mult decat aveam, si deci, cheltuiam foarte mult.

Lipsurile in educatia financiara se resimt si acum, chiar daca in cele mai multe zile reusesc sa nu depasesc un anumit buget, dar a fost greu, cam pana acum 4-5 ani, sa ajung sa inteleg faptul ca mama nu mai poate sa ma ajute cu bani, si ca poate ar trebui sa o ajut eu pe ea.

Inca ma mai lupt cu economiile, pe care trebuie sa invat sa le fac, si inca ma mai lupt cu „fitele”, pentru ca prefer branza cu mucegai, de vreo 3-4 feluri, daca se poate, struguri si capsuni as manca si in toiul iernii, iar fructele de mare si orezul basmati nu sunt chiar cele mai ieftine lucruri.

Dar chiar si asa, prin procese de trial & error ajung undeva de unde se zareste o urma de responsabilitate asezonata cu o gandire usor matura.

Inspiratie.

Lasă un răspuns