Adica

In ultima vreme, am devenit dependenta de cuvantul „adica”. Totul e imbibat cu indoiala si intelesuri duble, si mi se pare perfect acceptabil sa raspund la orice afirmatie cu „adica?”.

Sunt plina de ganduri care nu-mi dau pace si gandurile astea nasc o mie de scenarii in capul meu obosit si derutat, deci e normal sa intreb „adica?” si la „paper or plastic?”. Cel putin pentru mine.

Stii cum e cand dai cu banul, desi nu-ti place nicio varianta? Si cand iese ceva, o alegi tot pe aia proasta, pentru ca oricum ceva bun nu vezi in raza ta de actiune? Ei, daca nu stii cum e, atunci nu ai cum sa intelegi ce-am facut eu in tot timpul asta.

Doar ca m-am jucat cu mine, si am cam pierdut.

Adica?

Adica am pierdut, bai. Simplu. Stiam ca pierd, si nici macar pariul n-a fost pariu. Era pierdere sigura, iar contabila din mine l-a trecut pe minus de la bun inceput.

Acum ramane doar sa beat myself up.

Adica.

Lasă un răspuns