Am operat-o pe Nnekuta. Ce pot sa zic, e un pacient cuminte, operatia a fost mai simpla (in prima faza) decat se preconiza. Sper sa nu fie nevoie si de-a doua interventie, momentan i-am operat doar ulna. (detalii tehnice)
Cand am ajuns vineri acasa, Nneka era un picut droghi, cat sa ma priveasca cu ochi sticlosi si fricosi. Intre timp, pana seara, a inceput sa mearga, usor schiopatat, dar macar mergea pe picioarele ei!
Pot sa spun ca mi-a mai revenit speranta, in Nneka si in alte lucruri, uneori zilele sunt mai calde si mai frumoase, alteori… Aia e.
Cinci o iubeste si mai tare si are grija de asta mica, dar tot o pisica indiferenta e in fond.
Love them dogs!
Pingback: Despre ziua mea si revelion | Nimic