Lucrurile se precipita uneori, viata nu e asa scurta si inceata cum as vrea si cum as crede.
Dar lucrurile sunt lucruri si intotdeauna imi spun sa nu ma las afectata de mersul lor, dar cum as putea sa nu? Orice secunda, orice cuvant si orice molecula de ceva e acolo ca sa ma rascoleasca pe mine, sa-mi strice planul si sa ma enerveze, sa ma forteze sa ies din cubul asta mic si rotund in care stau.
Da, cub rotund. Nu stii ce-i ala?! Pai e cubul ala care e rotund si care ma inconjoara, o sfera dubioasa de sentimente si pamant.
Dar ce frumoase-s lucrurile! Si ce frumosi sunt oamenii!
