Amintiri din copilarie #5

Azi e 11 septembrie, o zi ca oricare alta pentru unii, o zi neagra pentru americani si o zi destul de trista pentru mine.

Cand eram copil, am avut si eu o prietena cu care m-am inteles foarte bine. Amandoua destul de retrase si antisociale, a fost oarecum logic ca o sa ajungem in aceeasi banca si foarte bune prietene.

Iulia era mai inalta ca mine, cred ca era cea mai inalta din clasa, pe cand eu eram abia a treia sau a patra. Avea un par castaniu lung si des si tin minte ca i-am zis o data ca are nas urat. Deh, mie imi placeau nasurile carne, iar al ei concura cu succes nasul lui Cezar. Nu-i bai, ca Iulia mea a ras si mi-a zis ca si nasul meu e urat, asa ca ne-am imbracat si-am iesit afara.

Multe chestii ma leaga de ea, in special pasiunea mea pentru numismatica, pornita din vina Iuliei si intretinuta mult timp de ea. Imi placea mai ales ca era (si inca este) singura persoana care folosea cuvantul „caraghios” frecvent. Imi placea ca stia sa deseneze mai… normal decat mine. Imi placea ca amandoua faceam compromisuri in a ne petrece timpul impreuna.

Iuliei nu-i placea afara, eu nu ma uitam la televizor (nici macar la desene animate). Asa ca aveam un sistem care a functionat ani buni: o zi ieseam impreuna sa ne jucam afara, o zi stateam in casa si ne uitam la tembelizor. Pasiunea mea pentru animeuri? Iulia e de vina iar.

Tot Iulia avea un superfrate, care era cu vreo 6 ani mai mare ca ea (si deci vreo 8 in plus fata de mine – long story, fusese data la 7 ani la scoala, eu la 6, ea s-a imbolnavit, asa ca a reluat scoala la 8 ani, tot in clasa intai), care ma lasa sa ma joc la casetofonul lui si ne facea educatie muzicala si se juca cu noi la calculator. Vlad ma lasa sa ii „fur” muzica si de multe ori faceam schimb de casete in acei ani tulburi ai tranzitiei bacauane.

Tot Iulia avea o supermama, despre care imi amintesc ca citea numai carti de Sandra Brown & co., asa ca mama mereu ii dadea carti de genul, ca noi n-aveam ce face cu ele. Mama ei e vinovata pentru decizia luata prin clasa a cincea de a citi „Sa nu trimiti flori”, scrisa de mai sus-numita autoare, carte pe care am terminat-o in doua ore si mi s-a parut supraapreciata si banala.

Cu Iulia aveam planuri mari. Voiam sa ramanem toata viata impreuna si singura metoda pe care a gasit-o ea a fost sa ma casatoresc ori cu frate-su, ori cu un var de-al ei, care si ala era in clasa cu noi. Bineinteles, aia doi habar n-aveau, asa ca ne amuzam teribil de faptul ca atunci cand o sa fim mari, o sa stam impreuna in aceeasi casa.

Mi-e dor in fiecare an de Iulica mea draga, care s-a mutat in clasa a sasea undeva pe la tara si astfel s-a rupt toata relatia dintre noi. Mi-e dor de ea si de dintii ei strambi si de pielea ei palida si de sfaturile ei de om mare („Andreea, nu mai bate baietii, ca nu o sa te placa niciunul”). Mi-e drag de ea si-acum si as dori s-o regasesc, desi habar n-am ce i-as putea spune.

happy-birthday-cupcakes

Dar astazi stiu sigur ca i-as zice „La Multi Ani!”.

Azi Iulia face 29 de ani.

Sursa poza.

Lasă un răspuns