Despre renuntare, dezamagire si alti demoni

I-Quit-AlmostSunt o natie de om prost, prost bine. Si stiti de ce? Pentru ca renunt repede. Sunt faiera d-aia usor de dezamagit.

„Aaa, ce nevoie ai tu de bass? Ce prostie e asta, ca doar nu mai ai 15 ani!”

„Aaa, ce iti trebuie tie blog? Scoti bani din asta? Pai si-atunci?!”

„Aaa, ce te duci la atatea concerte? Nu poti sa asculti muzica acasa?”

„Aaa, vrei arici? De-ala viu?! Ce naiba faci cu el?”

Si mai sunt vreo cateva, da’ cred ca sigur le-am uitat, ca asa sunt eu, un suflet mare si-mi place sa uit chestiile nasoale, ca sa nu ma mai enervez cand imi aduc aminte.

Dar, asa cum ziceam si mai devreme, sunt o natie de om asa de prost (ca nu merge cu sugar coating) care se oftica la chestiile astea si, treptat-treptat, ajung uneori de renunt la experiente pe care le vreau si-mi fac placere.

Si un lucru singur va mai zic: voi sa nu faceti ca mine! Incerc sa remediez situatia, dar nu merge chiar in fiecare zi.

Sursa poza.

Lasă un răspuns