Pentru cine scriu

Eu am inceput cu scrisul din frageda pruncie, buchisind la versuri cand altii abia invatau sa citeasca doua cuvinte impreunate. Nu o zic ca sa ma laud, doar constat ca tot timpul am avut ceva de zis… in scris. Verbal nu prea m-am exprimat, drept urmare porecla „mutulica” m-a urmarit toata viata mea in familie.

Am scris caiete intregi, pagini de versuri sau ganduri razlete, aruncate mie sau altora, fara opreliste. Nu am descoperit destinatarul, dar stiu ca eram uneori animata de tristeti grave de adolescent sau de vreun apus fascinant de la televizor, asa ca tinta era usor vaga.

Acum, la fel ca si atunci, scriu uneori chestii in continuu, fara sa am in vizor o anumita emotie sau o anumita persoana, pur si simplu e ca sa ma descarc. Din 2008 am pornit si un blog, din 2012 si pe al doilea (tehnic, al treilea, but who’s counting?).

writing

Uneori sunt intrebata de ce scriu.

Pai ca nu pot altfel.

Daca vreau sa fiu publicata.

Habar n-am, mi-ar fi teama.

Despre cine scriu.

De multe ori, nici nu stiu.

Cine ma citeste?

Pai, (cred eu) aproape nimeni.

Te deranjeaza asta?

Absolut deloc. De fapt, uneori scriu pentru mine.

Pai daca scrii pentru tine, de ce mai publici pe internet?

Ca sa ramana o urma din mine, banuiesc. Pentru ca uneori imi aduc aminte de senzatii vagi, pe care le retraiesc recitind ce am scris acum 3 ani, si mi-e tare drag de ele. Plus ca-mi place mult de tot de mine si cum scriu eu.

Unii scriu pentru copiii lor, sau pentru iubitii/iubitele lor, altii pentru un public bine definit sau pentru cei care-i platesc ca sa scrie. Toate variantele astea sunt perfect acceptabile si sunt in totalitate de acord cu ele, atata timp cat nu instiga la violenta si ura.

Eu scriu pentru mine, pentru ca simt nevoia sa ma exprim in scris si pentru ca o fac mai liber si mai bine decat verbal si pentru ca uneori am nevoie sa recunosc cu „voce tare” ce simt si cred despre anumite chestii. Scriu poezii care ma dezleaga de cuvinte si ma ajuta sa gasesc o cale sau un raspuns. Scriu povesti dubioase, pentru ca am nevoie de factorul thilling and weird in my life. Scriu despre muzica si filme, pentru ca nu ma pot abtine sa nu caut intelesuri ascunse si lucruri nemaipomenit de frumoase in arta. Scriu despre mine ca sa ma cunosc mai bine si ca sa va dau sansa sa ma cunoasteti si voi mai bine.

Pana la urma, totul e despre mine. Deci, pentru mine.

Sursa poza.

Lasă un răspuns