Mi-e greu sa ma mobilizez uneori, dar asta n-are un motiv concret. Pur si simplu asa sunt construita, defecta din fabrica, sa-mi fie lene sa ma gandesc sa fac ceva. Pana si simpla idee de a planui ceva imi provoaca o lene subita.
De cateva zile imi spun ca ma duc la cumparaturi, pentru ca… No reason, dar cu toate astea, mi-e din ce in ce mai greu sa ma urnesc de pe scaun.
Am o vaga banuiala despre cine-i responsabil cu lenea asta si sa dea Domnul sa nu-l vad prea curand! Genetica m-a „binecuvantat” cu ramasitele lui prin vene, dar altceva chiar n-am nevoie in acest moment.
Singura chestie care m-a mai animat cat de cat a fost un curs de improvizatie, de care am „beneficiat” pe perioada vacantei (haha!). Am invatat chestii noi (sau vechi) si am devenit o idee mai relaxata. Dar ideea asta de relaxare a propagat lenea incredibila care ma cuprinde uneori. Bineinteles, nu e vina nimanui. Asa sunt eu, defecta, cum am mai zis, si recunosc ca uneori mi-e lene sa ma spal pe dinti. Da’ o fac. Greu de tot, dar fac si asta.
Pingback: Despre chestii | Nimic