Uneori imi place sa-mi imaginez ca e bezna. Si ca e muzica la maxim. Si ca am o vodka cranberry in mana (recunosc, asta visez mai rar, dar azi mi s-a intamplat s-o visez).
Si mai visez ca sunt singura. Si ca dansez cu paharul in mana. E cald si vara si probabil sunt pe o plaja. Sau macar pe nisipul din curtea unei case care se construieste. De fapt, nici nu-mi pasa prea tare. Important e ca as vrea sa fiu departe de tot si sa nu se mai auda nimic, doar muzica data la maxim.
Si stii, cumva, in mintea mea, e mereu asa. Nu mi-e rusine sa-mi aleg visele de azi, si nici pe cele de maine. Nu mi-e rusine cu muzici si nici cu dansuri. Chiar daca mi s-a spus odata ca mai bine as sta jos, ca dansez naspa.
Ziua mea a pornit cu veteranii de la Kings of Leon, dar cumva, ritmul a la Rihanna si lenea sugerata de piesa ma fac sa ascult We Can’t Stop.
