Planuri si lene

Sunt un om comod, aproape lenes. De aceea, incerc sa ma organizez in asa fel incat organizarea aia sa ma motiveze suficient si sa ma faca sa ies din casa.

De atata comoditate, incerc sa-mi fac planurile in asa fel incat sa ma vad cu lumea de-afara, ca uneori ma simt ca un dwarf ametit intr-o grota sub pamant.

De multe ori, de atata comoditate, nici macar nu inter-relationez cu multa lume, pentru a evita situatiile in care sunt nevoita sa refuz (de lene) anumite iesiri.

Dar tot asa, de multe ori, se intampla sa ma contacteze cate unii sau unele, care n-au altceva mai bun de facut decat sa-mi dea planurile peste cap.

Nu sunt o fiinta spontana, desi recunosc (cand e intuneric si am patura bine pusa pe cap) ca mi-as dori sa fiu. Dar… Oameni buni!

planuri si lene

Nu faceti prostia sa veniti undeva unde nu ati anuntat ca veniti si apoi sa va suparati ca de ce nu e nimeni sa va intampine cu paine si sare.

Nu faceti prostia sa intrebati pe cineva daca are treaba in X zi si apoi sa nu mai dati semne de viata deloc, ca in final cineva-ul sa afle ca, de fapt, voi nu puteti in ziua X, ci mai peste vreo 2-3 zile, asa…

Nu faceti prostia sa dati peste cap programul si agenda unor oameni ca mine, prea lenesi sa se vada cu voi. Ca sincer, aia singura data pe an cand ne vedem mi-e mai mult decat suficienta in situatiile astea si, la fel de sincer, as prefera sa o raresc la o data la doi ani.

Sursa poza.

Lasă un răspuns