Home

Pentru ca sunt pe dos. Pentru ca imi place sa cred ca nu sunt ca altii. Si altii nu sunt ca mine.

Pentru ca e usor sa te prefaci obsedata, obosita, uitata, nervoasa, zambitoare, stresata, terifiata. Mi-e sete si nimicuri
mici ma incojoara.

Am avut concediu anul asta. De vreo cativa ani buni n-am mai stiut ce e afara, si am imbratisat orasul. Ceata lui, fumul lui, galagia de dimineata, transpiratia zilnica si praful de pe pantofi.

Vacantele de anul asta mi-au adus aminte de viata. De zambet. De timp. De liniste.

Am fost plecata in locuri in care n-am mai fost si asta e tot ce-mi doresc de la plecari. Anul asta m-am plimbat mai mult, am visat mai mult, am dorit mai mult, am vrut mai mult, si am obtinut. Am fost fericita si zambesc usor, din coltul gurii, cand vad ca fericirea n-a plecat.

Ca un copil prost, mazgalesc in fiecare zi in sufletul meu inimioare si flori si fluturasi, si totul e usor, si totul e cald, si
totul e soare. Toamna a venit, frigul m-a batut de dimineata, dar cumva, am simtit ca sunt la adapost. I was home.

Sursa poza.

Lasă un răspuns