Romantism

Cand eram mai mica, traiam cu impresia ca nu sunt romantica. Cresteam intr-o vreme in care femeii nu ii este dat voie
sa fie romantica si nici sa-si doreasca treaba asta rusinoasa in viata ei.

Mama si alte rude de sex femenin ma asemuiau (si inca o fac) cu un barbat, pentru ca li se parea ca sunt prea dura si prea straightforward pentru o fata.

De fapt, nici fetele nu ma placeau prea tare. Singura mea prietena, din clasa a doua pana intr-a sasea parasindu-ma brusc, pentru a se muta pe alte coclauri.

Am fost baietoasa si usor dura, abraziva, am stiut sa ma apar cand a fost cazul si am plans in pumni de ciuda ca-s fata.

De ce e asa rusinos? E o slabiciune sa fii femeie, sa depinzi de barbat si de portofelul lui, se pare. Asa ca am fost invatate ca animal print rules, ca trebuie sa stii ce vrei in pat, ca meriti si tu one night stand-uri, ca e demodat sa primesti flori, ca e demodat sa ti se deschida usa, ca e demodat sa… Whatever.

Anii au trecut, eu am crescut (mama poeta nu m-a facut). Am ajuns la o varsta respectabila, ani in care am auzit, admirativ sau cu tenta de repros, ca ce independenta sunt eu.

Eu n-am voie sa ascult balade, n-am voie sa-mi placa un Eric Clapton (ca-i de fete, nu de alta), n-am voie sa fac urat  (ce treaba-i asta, PMS-ul?), n-am voie sa fiu rasfata, pentru ca, nu-i asa? Sunt femeie.

Nu ma intelegeti gresit, mie imi place rasfatul. Si-mi place sa rasfat si, in sinea mea, astept sa fiu rasfatata la randul meu.
Chiar daca stiu ca m-as inrosi toata si n-as sti ce sa spun, poate chiar as incepe sa plang, tot mi-as dori asa ceva.

Sa stiu ca ies de la birou, ca o floricica, si ghici cine-i afara, cu un buchetel de flori de camp.

Sa stiu ca e seara, si sunt obosita, si acasa e masa pusa, cu doua pahare de vin, si totul e perfect.

Sa stiu ca ma trezesc sambata dimineata, la 3, speriata, si ca aud doar „Fa-ti bagajele, mergem la Viena”.

Cred cu tarie ca toate femeile, chiar si cele mai independente, isi doresc gesturi din astea ilogice si fara motiv aducatoare de zambete, pentru ca in momentele astea te simti cea mai importanta persoana de pe pamant. Si toata lumea le merita, doar ca femeile le vor mai mult.

Barbatii uita de lucrurile marunte, cum ar fi ciocolata preferata sau paturica rosie, dar femeile nu le uita si nu le spun, oricat de mult si le-ar dori. Si ele sunt atente la dorinta lui, caci stiu cat de frustrata sunt uneori cand nu pot indeplini visul lui – ultimul gadget sau orice alt ceva micut pe care si-l doreste.

Eu nu vreau sa uit, si nici sa fiu uitata. Vreau sa stiu ca o sa vina ziua in care ies pe balcon si o sa vad o mare declaratie de iubire. Vreau sa stiu ca o sa primesc flori, sau ciocolata, sau maimutoaie de plus, dar sa nu stiu cand. Vreau sa stiu ca e cineva care o sa-mi puna mana la ochi, sa ma intrebe „cine-i?”, iar eu sa stiu ca-i EL si sa fie chiar asa!

Vreau sa am nevoie sa vreau lucrurile astea, pentru ca vreau romantism. Am obosit si nu mai vreau sa fiu barbata, vreau sa ma tii in brate seara si sa bei un ceai cu mine cand mi-e frig. Sursa poza.

Lasă un răspuns